Ideal, primul pas ar trebui facut inainte de aparitia primelor simptome: prevenirea durerilor de spate depinde in mare masura de miscare suficienta si, in special, de intarirea si mobilizarea musculaturii spatelui. Daca insa lipsa miscarii, suprasolicitarea (ridicarea incorecta a greutatilor), leziunile sau pur si simplu uzura provocata de trecerea timpului au afectat deja coloana vertebrala, investigatiile interdisciplinare disponibile in cadrul spitalului contribuie la stabilirea unui diagnostic clar. Durerile de gat, foarte frecvente (sindrom cervical, sindrom al coloanei cervicale), pot avea numeroase cauze. Metodele moderne de diagnostic imagistic – precum aparatul RMN de 3 Tesla disponibil in cadrul spitalului – au un rol important in acest proces, alaturi de evaluarea neurologica.
In tratamentul durerilor care isi au originea la nivelul coloanei vertebrale, terapia conservatoare reprezinta prima optiune. Un tratament al durerii adaptat situatiei fiecarui pacient, cu masuri de fizioterapie (in colaborare cu Institutul de Medicina Fizica si Reabilitare) sau tratament medicamentos, poate duce in multe cazuri la o ameliorare semnificativa. In cadrul tratamentului medicamentos al durerii sunt utilizate, in special, terapii prin perfuzie si infiltratii, care actioneaza direct la sursa durerii. In cazul unei blocade a radacinilor nervoase ghidate CT, medicamentul anestezic si antiinflamator este administrat cu ajutorul tomografiei computerizate, cu un grad ridicat de precizie.
Herniile de disc – in cazul carora nucleul discului intervertebral patrunde spre canalul vertebral si apasa pe nervi – reprezinta un motiv frecvent pentru interventii chirurgicale la nivelul coloanei lombare sau cervicale. In cadrul indepartarii microchirurgicale a herniei de disc (microdiscectomie), tesutul responsabil pentru durere este indepartat sub control microscopic. Si ingustarea canalului vertebral (stenoza de canal spinal) la nivelul coloanei lombare sau cervicale poate fi identificata ca sursa a durerii si tratata, in multe cazuri, prin decompresie microchirurgicala. Daca problema este, in schimb, uzura articulatiilor mici dintre vertebre (articulatiile fatetare), denervarea permanenta a acestora (ablația) poate reprezenta o optiune de tratament. Vertebrele fracturate sau tasate pot fi, la randul lor, stabilizate si refacute minim invaziv prin vertebroplastie (injectarea de ciment osos) sau cifoplastie (cu dilatare suplimentara cu ajutorul unui balon). In anumite cazuri – de exemplu, in cazul alunecarii unei vertebre (spondilolistezis) – stabilizarea chirurgicala a coloanei poate fi, de asemenea, o optiune de tratament.